|
Ce sunt oltenii? Oltenii sunt o specie aparte intr-o tara aparte, la fel cum spaniolii au catalanii lor sau italienii sicilienii lor, romanii ne au pe noi -"cei mai buni dintre romani". Peste mari si tari oltenii mereu isi amintesc de meleagurile natale, de vinul de Segarcea, de nea Marin si desigur de simbolul nostru al tuturor - Universitatea Craiova. Noi nu suntem ca alte "specii' sa migram si sa ne adaptam acolo in mediul ala ostil noua. Noi nu adoptam traditii si nici obiceiuri, nu tinem cu Steaua ca e la moda sau cu alta echipa ce ofera numai bucurii si niciodata deziluzii. Noi ne aceptam destinul asta amar cu echipa asta care ia cate 4-5 goluri pe etapa dar este a noatra, a tuturor. Sunt convins ca o scanteie ar fi de ajuns si vechiul "Central" din Banie ar fi iar umplut pana la refuz. Tobele de alta data ne vor chema iarasi la stadion unde vom auzii un "goooooollll" prelung parca din gura lui Domozina ce din pacate ne-a lasat pe noi sa ducem traditia mai departe.
Vom ramane noi acolo pe meterezele peluzei ce recent a luat numele unuia dintre eroi, Cristi Neamtu. Ne vom lupta cu Bucurestiul, cu Moldova, cu Banatul, cu toti sa aratam unei intregi natiuni ca oltenii nu au murit si niciodata nu vor muri. Ne vom incuraja echipa fie ca suntem cei 300 de azi, nu cei 35000 de ieri. O vom face mereu, e de datoria noastra. Jucatorii vin, odata cu patronii, pleaca, noi ramanem mereu sa iubim aceasta echipa. Idolii s-au stins usor, usor odata cu vremea, Oblemenco, Zoli Crisan, Domozina, Cristi Neamtu, Deselnicu si multi altii ce pastreaza mereu un loc in inima oricarui oltean si care nu va fi luat niciodata de nimic pana nu ne vom stinge cu totii.
La noi fotbalul e religie...
Apreciati de o tara intreaga si mereu invidiati oltenii si-au vazut de treaba, unii au emigrat in celelalte provincii ale tarii dar nu au lasat nimic acasa, nu au lasat nici macar amintirile "Craiovei Maxima" de odinioara, nici memorabilele meciuri de dupa revolutie cu Gica Craioveanu in prin plan, cand mergeau cu miile in capitala stiind ca nu vor fi dezamagiti si vor putea iesi seara in plina strada sa strige cat ii tin plamanii "Sunt mandru ca sunt oltean !".
Vremurile de alta data au trecut si eroii au murit, s-au stins si multi din randurile suporterilor, meciurile si victoriile au devenit usor amintiri, amintiri ce inca mai palpaie si ne tin in viata uneori. Istoria si timpul ne-a intors si partea cealalta a monedei, acum ne zbatem in subsolul clasamentului si suntem in agonie. Urmasii celor ce lasau totul ca sa isi vada idolii sunt acum in cluburi si petrec cu unele forme apetisante si uita de slalomurile lui Crisan si ale lui Balaci, de ardoarea si forta lui Camataru si de zidul Geolgau-Negrila-Stefanescu-Tilihoi. Au uitat pana si de vocea lui Domozina. Am uitat oare de ei? Ei oare au uitat de noi? Cristi priveste de acolo de sub tabela cum cei de sub el sunt macinati de ceea ce vad in teren, cum deasupra lui se schimba cifrele in dreptul oaspetilor la fiecare 15 minute. Nea Nelu priveste cum pe langa el se perinda tot mai putina lume in sambetele, alta data magice, ale studentilor din Banie.
Ne vom lasa oare idolii dezamagiti ? Ii vom lasa sa se uite in gol si sa creada ca Universitatea s-a mutat demult din locul ce a nascut sintagma "Campioana unei mari iubiri"? Eu unul nu voi face asa ceva! Nu am prins performante si nici nu cred ca voi prinde dar am o datorie morala pentru cei ce au cutreierat tara si nu numai au spus tuturor ca noi suntem oltenii, "cei mai fierbinti dintre romani" si nu voi avea pace pana cand nu vom sari si noi la randul nostru pe strazi si sa strigam "Sunt mandru ca sunt oltean!".
Sa le aratam tuturor ca noi suntem olteni!
Amintiri. Merita? Depanam in seara asta amintiri de la meciurile Stiintei impreuna cu niste amici de aici din Bucuresti...am ajuns usor la concluzia ca suntem nebuni. Sa plecam cu zilele de acasa, de multe ori fara acceptul parintilor (sunt convins ca majoritatea ati facut asa ceva) sa cutreieram tara pentru ei. Imi amintesc cum prin clasa a 6-a sau a 7-a cum am plecat la o semifinala cu Dinamo la Pitesti. Nu prea am mancat toata ziua, era o zi ploioasa, am ajuns la stadion, lume multa multa de tot. Vechile rat-uri ne asteptam sa ne imbarcam de parca am fi plecat la razboi. Urmaream orice om. Am vazut atunci cum un batran imbracat jerpelit si cu un steag in mana incerca sa mearga si el. Tinerii isi bateau joc de el si ii ziceau ca il cauta moartea pe acasa si el vine la meciuri. Atunci se facea depalsarea pe baza buletinului, batranul a scos buletinul si l-a inmanat politistului. Era dintr-un sat din Gorj si venise special la meci. Toata lumea a tacut si toti "contestatarii" lui au bagat capul in pamant. Pe timpul calatoriei am stat pe picioarele unui prieten. Ce greu a fost ! Tin minte si acum, aproape 8 ore (nu exagerez) numai dus cu tot cu popasuri. Simteam ca innebunesc.Un baiat mai mic ca mine isi baga niste carti intr-un ghiozdan si scotea un steag brodat de mana de el din cate se vedea, apoi se confeseaza celorlalti ca a fugit de acasa si ca mama lui nu stie si astfel a ascuns el steagul si fularul pe motiv ca se duce la scoala....
De ce scriu astea? Ca sa ma umflu (chiar ca e de umflat sa iei bataie sau sa ingheti la sute de kilometrii )? Scriu toate astea si imi dau seama ca daca nu am facut ce au facut majoritatea celor ce au fost acolo cu mine si anume sa ma las sunt nebun. Da, dar nebun pentru Craiova, e o motivatie ! Niciodata nu am regretat. Merita!
Toatå lumea ne stie Suntem leii din Bånie Alb-albastru peste tot De la Tisa pân’ la Olt! Suntem cei mai buni dintre români Suntem olteni, Si întotdeauna vom striga: HAI CRAIOVA! Noi te vom iubi pân’ la moarte Inåltând ale noastre culori Ce triumfå mai sus decât toate Ale, ale, ale, Stiinta, ale! Ultrasi suntem noi Niciodatå voi Så te nasti så cresti Anti-buCUResti ! Ultrasi ca si noi Vreti så fiti si voi Peste 10 ani Veti fi tot tårani! Noi suntem Peluza Sud La Craiova ne-am nåscut! Suntem… Anti-Bucuresti (x3) Anti-câini, militari si tigani! Ce rusine-i, så fii câine, Så se pise, toti pe tine! Toate stelele-s pe cer Toate dimineata pier, Una singurå-i mai proastå Stå în capitala noastrå…MUIE STEAUA !
|