Prin fapte, nimeni nu va cumpara ceea ce deja a fost platit deja, si anume Mantuirea, prin sangele Lui Iisus Christos. Mantuirea se capata prin credinta, nu pri fapte. Faptele sunt doar un rod al iubirii noastre fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri.

vezi:

Rom 3:20 Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.

Rom 9:10 Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru;
Rom 9:11 Şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
Rom 9:12 I s-a zis ei că "cel mai mare va sluji celui mai mic",
Rom 9:13 Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât".
Rom 9:14 Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
Rom 9:15 Căci grăieşte către Moise: "Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur".

Rom 9:16 Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte.

Rom 11:5 Deci tot aşa şi în vremea de acum este o rămăşiţă aleasă prin har.

Rom 11:6 Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă.

Gal 2:16 Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.

Eph 2:1 Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele şi prin păcatele voastre,
Eph 2:2 În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării,
Eph 2:3 Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
Eph 2:4 Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
Eph 2:5 Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
Eph 2:6 Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
Eph 2:7 Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
Eph 2:8 Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
Eph 2:9 Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
Eph 2:10 Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.

Phm 1:6 Ca părtăşia ta la credinţă să se facă lucrătoare în deplina cunoştinţă a oricărei fapte bune, pe care o faceţi pentru Hristos Iisus;

Jam 2:26 Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.

1Pe 2:12 Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta.

AMIN!

faptele imbinate cu credinta si dragostea de Dumnezeu..ne mantuiesc!

credinta ne ofera doar suportul (adica fara aceasta nu te poti mantui - si paganii fac fapte bune si tot nu se mantuiesc). noi ca si urmatori ai lui Hristos, avand credinta in Dansul, facem inevitabil (asta daca avem credinta adevarat in El) si faptele bune! de aceea mai intai de toate avem nevoie de credinta, si apoi vor veni si celelalte! nu uita ca Hristos inainte sa vindece pe cineva mai punea si aceatsa intrebare: "crezi tu oare in Mine?" sau alte intrebari avand acelasi sens. Doamne ajuta!

Credinta nadejdea si dragostea......Caci nu poate fi una fara cealalta....se conditioneaza....faptele sunt consecintele celor trei virtutii!

credinta te mantuieste nu confesiunea
nu inseamna ca daca esti pendiconstal sau baptist esti mantuit ,pot fi ortodoxi,catolici care au o credinta foarte mare in Dumnezeu si vor fi mantuiti si numai daca esti credincios poti face fapte bune!!

Foarte gresit amigo...Biserica e Trupul lui Hristos si atunci nu toate "bisericile " sunt mantuitoare!:);)

ok.nu confesiunea mantuiste omul ci credinta.

"credinta ta te-a mantuit"(Blibia)

Noi nu putem trai fara taine ...dar e greu de inteles cand biblia e gresit-inteleasa......

Domnule sergiu imi cer iertare ca intervin.
Nu imi face placere sa ma cert sau sa discut in contradictoriu pe nici o tema cu atat mai putin pe teme bibliece sau legate de credinta.
Afirmatia dumneavoastra am mai auzit-o la multi oameni, ortodocsi, baptisti, evanghelisti, penticostali si la alti.
Personal nu o impartasesc pentru ca nu o inteleg.
Sa ma iertati, daca aveti buna vointa sa ma ajutati, cum o intelegeti dumneavoastra. Mie mi se pare un joc de cuvinte gratuit, care nu se bazeazeaza pe nimic real. Scoateti citate din biblie si din context, si trageti o concluzie de genul nu confesiunea te mantuie...
Nu confesiunea mantuie, dar in orice confesiunea exista mantuire?
Ce intelegeti dumneavoastra prin credinta?
DAca am o credinta oarecare pot fi mantuit? trebuie sa am oare o credinta adevarata sau una inventata de mine ? Ce intelegeti prin credinta care nu apartine unei confesiuni ?

Normal ca respecti coordonatele lui luther "Sola Fide", mântuirea numai prin credinţă. Abureala ca omul se mântuieşte numai prin credinţă, fără fapte.


Smecherul de luther, rupe din Sf. Scriptură Epistola Sfântului Iacob (in mod special cap 2:"credinta fără fapte este moartă") pe care, numind-o "epistolă de paie", o aruncă în râul Elba ,o indrazneala diabolica.

Apoi,mântuirea este prin credintă si prin fapte.Aberatia lui luther "sola fide" nu are acoperire.

Pentru mantuire, aceasta credinta nu-i suficienta, ci este necesara "credinta lucratoare prin iubire" (Gal. 5, 6).


Sfantului Apostol Pavel, se adreseaza filipenilor: "... lucrati cu frica si cu cutremur la mantuirea voastra" (Filip. 2, 12),

Mantuirea nu este un simplu dar de la Dumnezeu, nici numai un act sau o lucrare a omului, ci o actiune de durata care are un inceput, se dezvolta treptat si se realizeaza prin impreuna-lucrarea lui Dumnezeu si a omului.

In orice stadiu al cresterii sale duhovnicesti s-ar afla, credinciosul trebuie sa-si aduca aminte de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: " Asa ca celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada "(I Cor. 10, 12).