,, Câteodatã, mã mai caut. Mã gãsesc în câte-o frânturã ce pare a fi muzicã...în câte-un colt verde al vreunui parc ce pare a fi un paradis...în ochii câte unui om ce pare a-mi fi prieten...într-un zâmbet ce pare a fi iubire...în niste cuvinte ce par a-mi fi gânduri. Eu îmi doresc întelegere...iubire....Întelegere în sensul de cunoastere si iubire din partea lui...a sufletului meu. Cunosc surprinzãtor de multi oameni care cred în suflete pereche. Mi-ar fi imposibil sã accept existenþa unei predestinãri în dragoste. Cred în dragostea pe care o vezi prin prisma unei sume de momente...Sumã care, uneori, este egalã cu durata vietii tale.si ciudat, dincolo de logicã, cred într-un fel de ordine a vietii, un fel de "roata se învârte"...cred cã în viatã...plãtesti totul si esti rãsplãtit cumva pentru tot....Cred în fericire...în aceea care se risipeste usor dupã o clipã de maximã intensitate. Cred în vise, în zâmbete...cred în atât de multe uneori încât parcã încã mai am 15 ani... si totusi...uneori, naivitatea asta mã ajutã sã trec peste multe....''