intreaba-ma de ce sunt astazi mai putin amara decat ieri, si de ce voi fi maine mai putin dulce decat azi…intreaba-ma daca stiu ca am sa golesc paharele toate cu vin, intr-un gest absolut inutil de a ma consola….si mai intreaba-ma de ce o sa-ti arunc in fata, maine dimineata, cuvinte marsave, desi toata noaptea te-am iubit in suspine, ca o leoaica, asa cum madona insetata de pasiune si de dragoste se daruieste toata.si atunci vei sti… n-am ce sa-ti raspund.sunt atatea mistere bolnave in mine, capatate de mult, ascunse totodata, inmormantate sub franturi de fericire perfecta pe care am imbratisat-o, amagindu-mi simturile vesnic frustrate, si mai ales desertaciunile, asa de crud amestecate cu imagini senzuale de sex, sau cafea, sau tigari sau combinatii fumate de amintiri , sau ocazii, sau tentatii, sau gelozii, atat de puternic inradacinate in demonii din raurile de nesigurante ale asa-zisei “frumuseti” pe care o imbrac de fiecare data.cuvintele mele.. transformate in tipete, sau zambetul meu transformat in planset ciudat de ireal, atat de diferit de imaginea de fecioara consumata in flirturi naive, in refrene de razvratire copilareasca, fara niciun un fundament de fapt, si fara niciun considerent palpabil, referitor la notiunea de “doi”, sau de “noi” sau de eroism romantic.mi-au palit pornirile erotice. m-am oprit undeva, in prag, inainte sa-l trec, incaltata in toamna, imbracata in mare si fluturandu-mi in par germenii viselor si sperantelor tale.spune-mi, iubitule, cat timp va mai trece pana ai sa stii ca nu sunt doar o “alta”, pana te vei convinge si tu, si ma vei convinge si pe mine, ca intr-adevar merit osteneala?sau poate tu stii asta, si eu inca sunt impiedecata in deceptiile anterioare, cu ura mea in trup si setea de barbatul, apartinand intotdeauna celeilalte.si acum?? acum, nu fac decat sa te privesc in clipa atarnata de podea a acelui inexistent postludiu, tu epuizat, intins pe pat, dormind bustean si poate impartasind si in vis, aceeasi ravnita satisfactie pe care o aveai in timpul actului… iar eu, rememorez incet, cu o calmitate lasa, momentele in care te auzeam de undeva, din gol, sau din coltul trupului, din inima vidului, strigandu-mi numele, cu disperarea celui ce odata adapat de dragoste, nu-si mai cauta dezalcoolizarea….dragostea asta, alcool distilat in suferinta si venin… spune-mi.. ce ma leaga de tine, sau de gura ta… sau de omoplatul tau rupt in doua de firul sarutului meu subtire, de supinul meu, la radacina urechii tale, de ce tin sa ma reintorc mereu… sau poate e camera cu iz de mucegai, poate mobila cu furnici si parchetul cu sobolani, poate luminile opace si scrumiera cu tigarile ude, fumate toate o data!, sau poate asternuturile pline de trupurile altor femei si pielea murdara a barbatului care se crede curat de pacate?