Ma simt ca o pisica vagaboanda care a alergat toata noaptea pe malul marii si apoi a mancat in graba la 3 dimineata aripioare de pui. Stii ce departe am reusit sa fug de tine? Stii ce rau imi era? Si apari din nou tu, la fel de obisnuit. Si se blocheaza tot. Si ma cutremur. Nu mai sunt nici pisica vagaboanta nici nimic. Sunt eu si dimineata asta proasta de duminica. Si caldura de afara. Si mii de programe de oameni normali care isi fac treaba lor. Ma gandeam sa fac si eu la fel..dar apoi miam dat brusc seama…ce??