Obsesia mea pentru sexul oral isi are radacinile in vremurile incipiente ale formarii mele culturale - atunci cand momentele psihologice conteaza cel mai mult - atunci cand trebuia neaparat sa marchezi pentru adrenalina stimei de sine - acum, chiar si cand nu marchez parca lucrurile nu mai sunt atat de tragice. Ma simt ca o echipa valoroasa care joaca relaxat chiar si condusa, stiind ca poate oricand accelera si schimba soarta partidei.
Astfel, inceputurile carierei mele de zmeu - in jurul varstei de 14 ani atunci cand m-am lasat de droguri - a coincis cu intalnirea unor exemplare feminine destul de conservatoare si deloc doritoare de a-si largi orizontul cunoasterii.
Pe vremea aceea, sexul oral era atat de greu de gasit incat multi se indoiau de existenta lui. Doar cativa baieti ce fusesera prin Turcia sau Germania ne mai povesteau faze incredibile, insa-i suspectam intotdeauna de exces de imaginatie.
Cand intr-un final mi s-a intamplat - nu-mi imaginez cum - dupa ce se intampla, lucrurile trebuiesc din nou imaginatie si infipte in amintire -, nu m-a crezut nimeni. Caci dupa ce ti se intampla, nu numai ca trebuie sa-ti imaginezi ca sa poti concepe , ci trebuie sa si povestesti ca tabloul naturii umane sa fie complet. Ai trait, iti imaginezi c-ai trait si apoi povesteti ce-ai trait - insa acest traseu epistemologic il voi dezbate personal intr-un articol viitor.
Facand o paranteza, fetele care isi inchipuie ca intimitatile si perversiunile traite alaturi de un baiat nu sunt imediat povestite si relatate cu lux de amanunte, sunt ori prea naive ori Perrine a fost varful nedepasit al unor revelatii metafizice de zile mari. Daca aflam despre aventurile prietenilor mei inainte de-a se produce, ce pot spune despre acelea care chiar s-au produs?
In acea adolescenta traita printre carti, sexul oral avea loc la finalul unor lupte crancene - care erau purtate totusi destul de rar. Era nevoie de o desfasurare impresionanta de forte si tehnici de persuasiune pentru a obtine un lucru despre care mai tarziu am aflat ca vine preinstalat. Uneori aveam impresia ca nu citesc indeajuns de multe carti, ca inca mai aveam carente ce-mi stirbeau din sansele de-a obtine un sex oral.
Si cum uneori frica de infometare se transpune in acumularea disperata de capital, adolescenta grea intr-un mediu conservator si-a pus o amprenta uneori ironica:
- Pe bune acum, tu chiar vrei? Sigur nu vrei sa te conving mai intai?
Odata practicata cu atata legeritate, obsesia s-a banalizat. Practica sexului oral a devenit atat de uzuala incat a ajuns si conditie de angajare, o conditie atat de derizorie cum e si posesia unui permis de conducere categoria B.
Cand lucrurile se banalizeaza, gusturile se finizeaza, consumatorii devin mai exigenti, piata incepe sa creasca - vezi cazul telefoanelor mobile - si ofertantii se dau peste cap in a veni intru intampinarea clientilor. Barbatul mileniului trei nu mai doreste o partida de sex oral oricum (de exemplu, noaptea intr-un parc luminat precar), ci a devenit mai finut. Si-a reactivat functia excitarii vizuale incat fara o scenografie elaborata, sexul oral - dincolo de rutina deja subinteleasa - devine luft.
Barbatul modern (si aici ajungem in miezul textului de fata), mai mult decat precedesorii sai, trebuie sa vada. Trebuie sa-si imagineze ce vede. Trebuie sa fie si privitor si actant. Si povestitor si erou principal. Mesajul principal a unei brutale campanii de promovare ar suna cam asa: Nu e suficient sa o sugi, trebuie sa te lasi privita in timp ce o sugi. Trebuie sa ti se vada ochii, expresia fetei. Pe scurt, trebuie sa afisezi faptul ca o sugi in timp ce o sugi.
Dincolo de trasaturile cinematografice ale sexului oral modern (motion picture - dreptul barbatului de a manca floricele in timp ce - unii citeau si presa), nu trebuiesc ignorate nici elementele de PR: jocul cu perceptiile celuilalt - a da impresia ca, a oferi senzatia ca. Exista si femei care o sug cu aceeasi rutina a gesturilor cu care probabil curata cartofi prajiti sau sterg masa in bucatarie. Nu e bine! Sexul oral este o arta care reprezinta incununarea unor eforturi civilizationale ce continua de mii de ani.
Dincolo de tehnica propriu zisa - chiar de la nivelul elementar si subinteles ca nici o femeie nu-si baga nisip in gura inainte - si sociologia implicita, asadar dincolo de toate acestea, elementele soft, ce tin de o anumita evolutie culturala, isi spun din ce in ce mai mult cuvantul. Sau, ca sa fim si mai obiectivi, influentele culturale ale epocii devin din ce in ce mai vizibile in actul sexului oral.
Facand inca o paranteza, de ce noi cei tineri avem convingerea atat de sigura ca generatia noastra a inventat cam toata paleta de gesturi erotice situate la periferia pozitiei misionarului? De unde impresia ca toate perversiunile le-am inventat noi, ca toate jocurile erotice noi le-am practicat pentru prima oara?
Ca o incheiere, dincolo de placerea accentuat vizuala a sexului oral, miezul hedonist il gasim tot in imaginatie. Sexul barbatesc este imaginat de proprii purtatori drept un organ atat de grosolan si murdar incat e un mare mister de ce niste fiinte gratioase si curate - cum este conturata in mentalul masculin imaginea femeii - si l-ar dori introdus in gura. De ce?