Am crescut intr-o biserica Crestina dupa Evanghelie, intr-un mic orasel in Botosani. La 14 ani m-am mutat cu familia mea in Austria, si parintii nostri au decis sa mergem la o biserica austriaca. Comparata cu alte biserici evanghelice austriece(/internationale din Viena/Austria), biserica noastra e conservativa. Insa comparata cu biserica in care am crescut (sau multe alte biserici romanesti, indiferent de confesiune), ... unii ar zice ca e libertina. Unor persoane din adunare le este important sa se aranjeze un pic, sau sa se imbrace mai frumos pentru serviciul divin de duminica, insa nu se poarta fusta, nici batic. 

La inceput purtam o panglica, si deseori mi se parea aiurea ca eram prin felul asta diferita. Incet incet pierduse si acea panglica din insemnatate pentru mine (de fapt... oare a avut pe atunci vreo insemnatate pentru mine?), si am inceput incet incet sa nu o mai port. Banuiesc ca eram influentata si de dorinta de a nu fi (pe dinafara) prea diferita fata de ceilalti din adunare.

Dupa o vreme a venit o tanara in adunare, care-si acoperea capul(in adunarea din care se tragea se obisnuia ca femeile sa-si acopere capul). I-am apreciat curajul si radicalitatea, insa nu-mi amintesc sa ma fi pus prea mult pe ganduri.

Dupa mai multa vreme, liderul nostru s-a casatorit cu o fata din Germania, in biserica careia se obisnuia ca femeile casatorite sa-si acopere capul la rugaciune.

Cu aceasta fata ma inteleg tare bine, mai ales ca mi se pare ca avem vieti/trecuturi foarte asemanatoare. Ea s-a mutat in Austria, si cu sotul ei, care inca este liderul nostru de tineret, merg la biserica noastra. La rugaciune, ea isi acopera capul.

De data asta am fost pusa pe ganduri. Eram si mai mare, avand deja 20 de ani. Eram mai matura, si incepusera sa ma preocupe intrebarea ce fel de femeie vrea Dumnezeu sa fiu!? 

Cam prin aceasta perioada imi mai spusese si tatal meu sa-mi acopar capul la rugaciune.

Nesigura, m-am intalnit cu un prezbiter al adunarii, pentru a vorbi pe tema asta. Cand m-am dus acolo, ma temeam ca va incerca sa ma convinga ca nu e nevoie sa port batic in adunare, iar eu eram aproape convinsa ca vreau s-o fac... insa cand am plecat eram multumita, si recunoscatoare Domnului...

Am citit impreuna textul din 1Corinteni 11, 1-16. Dupa ce l-am citit, prezbiterul mi-a pus intrebarea despre ce este vorba in acest text!? Raspunsul pe care l-am dat, m-a mirat si pe mine - e vorba despre cum e impartita autoritatea, ca Isus e asupra barbatului, iar barbatul e deasupra femeii. Cunosteam acest text biblic, insa in ultima vreme il cititsem pentru a afla daca sa port batic sau nu. Acum realizasem cu ajutorul Domnului prin prezbiter, ca tema nr. 1 a acestui text nu e sa-mi acopar sau nu capul, ci e cine si cum are autoritate!

In acest text, in versetele 5 si 6 se spune ca e necesar ca femeia la rugaciune si prorocit sa-si acopere capul. In versetul 15 scrie ca parul lung la femei e acoperamantul capului.

Important e ca noi femeile crestine sa fim gata de a accepta autoritatea barbatilor asupra noastra, asa cum scrie si-n Efeseni 5, 21-33. In aceste versete este subliniata si ideea ca barbatii sa-si iubeasca femeile asa cum a iubit Isus Biserica, ca S-a jertif pe Sine pentru ea (wow, ce dragoste din partea barbatilor nostri, daca ei doresc sa ne iubeasca asa cum Isus iubeste Biserica! atunci ii sunt cu drag supusa barbatului meu! ).

Deci important e ca noi femeile crestine sa fim gata de a accepta autoritatea barbatilor asupra noastra, iar felul prin care exprimam aceasta il putem alege impreuna cu barbatul nostru - fie ca purtam batic la rugaciune si profetie, sau suntem de parere ca parul e acoperamantul, (v. 5+6 / v.15) ...

Acum in cazul meu... 

Deci am inteles si acceptat ca Dumnezeu a hotarat ca barbatul sa fie asupra femeii. Am inceput in diferit situatii sa ma comport mai atenta, respectand aceasta ordine data de Dumnezeu (vezi in jurnal articolul Ajuta-i sa fie barbati/femei!...).

Acum, nefiind maritata, il vad pe tatal meu ca autoritatea barbateasca principala in viata mea. Si se pune intrebarea... sunt gata de-a-i fi supusa? 

El isi doreste sa am capul acoperit in adunare. Nu de mult am hotarat sa fac asta, sa am grija ca atunci cand ma aflu la o intalnire/adunare crestina, la rugaciune sa am capul acoperit. Uneori am o caciula, sau o bascuta pe cap, alteori un batic. Incerc sa nu sar in evidenta prin asta, caci nu vreau sa-si fac pe ceilalti crestini (care sunt de parere ca nu e necesar a purta capul acoperit) nesiguri, caci le respect si pe crestinele care nu-si acopera capul, ... dupa cum am spus, cred ca mult mai important decat baticul e acceptarea ordinii date de Dumnezeu, care spune ca barbatul e asupra nostru.  Dupa cum prezbiterul si sotia recunosc aceasta, si au cazut de accord ca si parul lung e o metoda de a o exprima. (Si clar, sunt si surori care au parul scurt, dar nu e treaba mea sa spun de la care lungime in sus e crestineste... )

Acum sunt sub autoritatea tatalui meu, insa cand ma voi casatori, sotul meu va fi autoritatea barbateasca principala din viata mea. Poate si lui i se va parea important sa port un acoperamant in adunari, sau poate nu. 

Faptul ca acum invat sa ma supun tatalui meu prin faptul ca m-am hotarat sa-mi acopar capul, ma antreneaza pentru a-i fi supusa barbatului pe care Dumnezeu (poate) mi-l va da, la fel ca alte situatii in care invat sa fiu supusa barbatilor (vezi Ajuta-i sa fie barbati/femei!...).