Am invatat sa tin capul sus orice ar fi si orice s-ar intampla…Am invatat trecand prin viata…Am trecut prin viata invatand…Am descoperit fericirea din propria-mi suferinta…Am fost fericit cand trebuia sa fiu trist...Un pas, il pun si pe al 2 lea, la al 3lea ma simt infrant, cazand in abis…Dar am puterea sa o iau de la capat….Si cred, si stiu ca soarele-i la o strada mai incolo…si sunt hotarat sa ajung pe strada aceea…dar cand o sa ajung nu stiu, poate nici nu ma intereseaza cand…Pentru ca daca mor, eu sunt impacat cu mine insumi…am ajuns sa pretuiesc fiecare moment….am si gresit,este inevitabil…poate altii in locul meu calcau demult stramb…dar mai bine sa nu ma avant in vorbe despre altii….ca nu sunt in masura sa spun eu despre altii…Numai Dzeu este cel care ne poate judeca…Ne judeca jucand dupa regulile vietii…Care de multe ori,aceste reguli triste dar din pacate adevarate, sunt haotice tare rau…si as fi putut ajunge tare rau, dar El imi da problemele si tot El ma ajuta in a le rezolva, sau poate chiar mai mult, El mi le rezolva…dar de ce sa mi dea atatea, cand eu sunt mic!? Ma rog seara de seara : “eu sunt mic,tu fa-ma mare”…dar am invatat ca pot fi mare chiar daca sunt mic…o propozitie incoerenta si lipsita de orice lege a cuvantului…dar e adevarata…am reusit in trecut…ma lupt sa razbesc azi…si ma pregatesc pentru ceea ce va urma…stiu totodata ca trebuie sa uiti trecutul, sa traiesti prezentul si sa gandesti viitoru’…plecam si sosim undeva....Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata,poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta,ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,nu sosim unde-am vrutdar sosim undeva si cata vreme sosim undevatotul e logic chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,totusi am plecat si am sosit undeva,am gresit drumul, dar am sosit undeva,dar cand nu mai sosim nicaieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri? Sa ma tem oare de dragoste mai mult decat de moarte? Am iubit destul, acum ma odihnesc... Dragostea nu este doar un zambet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet ranit şi apoi vindecat de altul. Nu e neaparat un merit sa iubesti, ci un noroc. Voiam sa înteleg lumea cu inima mea. Dar mi-a trebuit mai mult decat inima... Tinereea nu mai e decat o zdreanta aurie, pe care o tarasc amintirile. Viata ne-a fost data pentru a o trai, nu pentru a o gandi...Dar eu nu am reusit sa fac acest lucru... Din ce în ce mai putin soare si din ce in ce mai multa amintire a soarelui...Dar cu siguranta ca cine a vazut speranta, nu o mai uita. O cauta sub toate cerurile şi printre toti oamenii. Si viseaza ca intr-o zi o va intalni din nou, nu stie unde, poate intre ai sai.... Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre început. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit..... inchipuiti-va ca într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere sa urcam în el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuizat în asteptare şi nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat. Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cat am visat trenul acela care acum pleaca fara noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, sa asteptam alt tren... Daca destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce iti da destinul... Nu toata lumea e capabila sa stea in mlastina pana la gat si sa surada. Unii nu se pot abtine să nu dea din maini, încercand să iasa, chiar dacă astfel se scufunda cu totul. Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive, ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.... Unii se nasc batrani si unii devin batrani foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizeaza niciodata....si poate ca este mai bine asa... Defectele mele sunt principala mea calitate.... Sunt mai mult pagan decat crestin.... Astazi stim ca nu putem sa facem nimic impotriva mortii, dar ca trebuie sa facem totul in favoarea sperantei.... Singuratatea, afla de la mine, n-o umple lumea, ci o singura fiinta.... Una care te poate ridica sau nimici.... Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.... Oamenii nu obosesc sa fie banali. si uneori sunt fericiti tocmai din aceasta cauza...
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!


Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost.... Numai ca inteligenta mea a avut întotdeauna un defect faţa de a altora, e o inteligenta trista... Asta e tot......

Zbor nebun. Popas

Prinde-mi glezna…
…………………………….

Nu vezi că mă zbat în ghearele tale
Şi suflul de spaimă îmi este oprit?
Iar pieptul îmi urcă şi cade-ofilit,
Nu vezi că m-arunc în braţele tale?...

Şi cad, mă lovesc,
Şi păşeşti mai în spate;
Când trupu-mi zdrobit nici umbra-ţi n-ajunge,
Când dispreţu-ţi din ochi mă atinge, mă strânge,
Mă târăsc printre pietre ca un vierme pe moarte…

Şi frica îmi curge pe piept în şiroaie,
Îngheţ, mă aprind, mă amestec în ploaie
Şi cad, mă lovesc,
Unde eşti? Mai departe…

Prinde-mi glezna… de-un vis
Şi visul, pe pulpe, se transformă în timp,
Iar timpul, pe şold, se preface-n trecut,
Iar prezentul, pe pântec, moare în somn,
Moare în somn…

Prinde-mi glezna de-un vis,
Traieşte-mi tu clipa.
Prinde-mi glezna… mai lasă-mi
Amintirea; să dorm.

~ B.U.G. MAFIA ~ Jucator Adevarat...Capul sus...
~Arssura~
~Bullet~ Abravia...A fost odata...Ingerii cu mine...Am obosit

Viatza mea e un film, cu actori slabi, dar recunosc este un film in kre se joaca bine....



Pe departe e The Godfather

Mircea Badea
Nasu'
Cronica Carcotasilor
Watts
Mommie do u know what's a gangbang:)))

octavian paler...Viata ca o corida...Viata pe un peron...interviu cu dumnezeu...

Eu rad la tot ceea ce gasesti tu de plans:)


Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.



“Insa a nu ne iubi pe noi insine e o virtute numai cu conditia sa-i iubim pe altii. Cand declaram ca dispretuim totul, nu cred ca mai are importanta ce parere avem despre noi.”


“[…] a renunta la dreptul de a iubi inseamna, poate, a renunta chiar sa avem dreptate.“

“Infernul incepe acolo unde nu mai exista speranta.”


“…Nimeni nu dispretuieste mai mult iubirea decat cineva care a dorit-o candva excesiv. “


„Bănuiesc, domnilor, că-mi cântăriţi afirmaţiile, întrebându-vă ce e adevărat în ele. Nu vă grăbiţi să trageţi o concluzie, vă rog.”

“Am încercat fără să reuşesc să împac în mine doua eu-ri diferite. Unul, raţional, altul, afectiv. Cei doi sunt ca fraţii siamezi. Nu se pot despărţi , dar nici nu se pot inţelege. „Eul raţional” a tânjit, constant, să fie rezonabil. „Eul afectiv” i-a zădărnicit strădăniile. Tot ce e acum tulbure în urma mea i se datorează lui. Pentru că nici o data n-a ştiut ce vroia, de fapt, şi nici o data nu s-a mulţumit cu ce a reuşit să obţină. Dar tot lui îi datorez şi ceea ce n-a fost cenuşiu , tern, în viaţa mea.”

“Toate sunt intr-adevăr trecătoare.”


“Nopţile, când imi amintesc iarăşi de noi,

totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,

îmbraţişaţi sub ghilotina mereu,

totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,

hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,

totdeauna ca în prima noapte a lumii

şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,

totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare

şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii

fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,

totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,

totdeauna despărţirile,

totdeauna dragostea noastră ameninţată de alţii

şi de noi înşine,

totdeauna sub acest soare negru

care ne luminează, când se ating, mâinile,

totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre

vor ajunge la capătul dragostei noastre

şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim

dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,

dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.

Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,

Ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă

şi totuşi dacă vom muri vreodată dragostea noastră

va muri nu din pricina nopţii

ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.”

Cât de mult lipseşte acest dram de ţăcăneală într-o lume pe cât de calculată pe atât de instabilă psihic.

Poate că între dragoste şi luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins.

De vină eşti tu şi coaja în care te afli.


Cred în bucurie. Cred în succes. Cred în creaţie şi nu în reacţie. Cred în atitudine. Cred în acţiune şi nu în contemplaţie. Cred în curaj şi nu în anxietate. Cred în perspicacitate, dar şi în muncă. Cred atât în succes, cât şi în eşec. Pentru că cel din urmă e temelia primului.


Nici o oboseală sufletească nu se compară, probabil, cu una care provine dintr-o iubire ce nu se poate consola.


E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.



Cât de puţin ne trebuie, uneori, pentru a fi fericiţi! În fond, ce e fericirea? Poate că e o stare negativă. Uşurarea de a te şimţi golit de orice grijă.


Dacă aş reuşi şi eu să cred, ca mama, că totul e decis de o forţă care nu lasă nimic la întâmplare, mi-ar fi acum mult mai simplu. Aşa, sunt o jucărie a dificultăţilor mele interioare.


Speranţa ne împinge să înfruntăm focul. Până la capăt. Şi să-l învingem.


In fiecare clipă aruncăm nişte zaruri, numai că de cele mai multe ori nici măcar nu suntem conştienţi de asta. Şi pe urmă niciodată nu ştim ce scrie pe aceste zaruri. Ele cad totdeauna dincolo de ceea ce putem vedea.



Definiţia lacrimei

Lacătele de piatră
Se deschid cu râuri
Lacătele de apă
Se deschid cu stele
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă.


TOTU_I DE NISIP...
Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat tot în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un podium de nisip.
Si totu-i de nisip...


TACERE...
Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi “bună seara”
voi nu ştiti ce-nseamnă
să intri pe o uşa tăcând.


“Canicula s-a prabusit brusc. S-a facut aproape frig. Probabil a nins la munte. A si plouat, dar nu suficient pentru a racori pamantul chinuit de seceta.”


Pentru mine cuvantul are valoare deasupra tacerii. Tacere e neparticipare pe cand cuvantul e avantare in necunoscut. Tacerea e nimic, cuvantul e totul. Tacerea, in final, e doar pauza intre cuvinte.

Fratzii sunt tot fratzi,
Knd tovarashii sunt ba....


Un sut in fund un PAS inainte...


Nu cred k jtii sentimentu sa mori inainte de a te nashte...


Cred in iubire si cred ca m-am nascut ca sa iubesc….iubesc viatza, iubesc razele de soare, iubesc sa privesc pierduta valurile marii, iubesc sa privesc frunzele tremurande ale copacilor de pe crestele muntilor, iubesc suisurile si coborasurile vietii, iubesc sa plutesc cu capul in nori si sa risc, IUBESC SA TRAIESC.


“Nu exista, credeti, fraternitate decat intre oameni ? Nu, nu-i adevarat. Si nu putem fi frati chiar cu toti oamenii. Unii sunt imblanzitori. Altii, imblanziti, nesupusi sau victime. Unii tipa. Altii isi aseaza pe fata masca de sticla si nu mai aud nimic. Pot sa ma simt frate cu toti ? “






SISTEMUL e cel care baga la getou propriile victime.
MASS-MEDIA e shamponul cu care se spala creiere.
CURVELE sunt cele care itzi otravesc sufletul,
iar vorbele mele sunt exact cele pe care le-ai spune shi tu.
SOCIETATEA e cea care itzi formeaza idei boschetareshti,
cand vezi ca pana shi resturile altora tre’ sa le plateshti.
RELIGIA e cea prin care se manipuleaza oameni in masa,
shi de asta credintza voastra este mult prea dubioasa.
CASA ce numeshti proasta ii o nevasta care itzi face de mancare,
si te iubeshte atat de mult incat sa itzi spele rufele murdare.
SOMER e deseori un absolvent de facultate care,
sta cu parintzii lui ce se sting incet ingropatzi in rate.
PRETEXTELE sunt alea pe care le bagi cand vrei sa te droghezi,
dupa ce ai zis ca te-ai lasat shi le foloseshti prea des.
VOCABULARUL pervers e cel care contzine destule p*le,
pe care sa le bagi in destui shi destule.
cand te speli pe maini shi nu mananci nimic-e SARACIE,
tragedie cand itzi fug gandacii din bucatarie.
SUCCES ai atunci cand altzii te pupa in c*r,
dar BOGAT eshti atunci cand apari sa te furi in jur.
shi SURD e ala care nu aude cand zic ‘da-te in p*la mea’,
da shtiu ca ALUZIA e o alta iluzie despre una.
iar COMBINA ta e chestia aia care nu face combinatzii,
dar o tzii in sufragerie ca sa auzi cum canta totzi dezaxatzii.
TRECUT e atunci cand tu te gandeai la viitor.
iar o intrebare ‘daca tacsu’ lu mugurel o fi fost fumator?’
MINERII sunt primii grapheri care au scris cu carbine:
‘sugi p*la dom’ shef’ semnat ‘baietzii pusi pe glume’.
MARTALOGU’ e cel care dupa o gura de vin incepe ,
sa vorbeasca aiurea ca un virgin despre vagin.
TINERII sunt aia care fumeaza shi sunt high,
iar BATRANII sunt cei care vaneaza scaune in tramvai.
FERICIREA e cea pe care eu n-o mai gasesc dar o doresc,
ca pe ceva dulce dupa ce fumez.
NEBUNI sunt cei care cred acum tot ceea ce spun,
iar cel ce rade in fatza mortzii cu sigurantza e ROMAN.
FRIGIDERUL e ala nudist care o arde gol mereu.
VECINUL este fostul securist care te-a turnat la greu.
ANTIDEPRESIVE sunt ale pe care le ia maicata,
ca sa creada tactu ca are o casnicie fericita cu ea.
VIATZA e cea care tzi se pare de kkt
si LACHE e varul tau care te alearga dezbracat.
ELEVUL super dotat al clasei e un retard (?)
si DIRECTOAREA scolii e aia care face treaba aia cu gura.
BANUL e ochiul dracului eu sunt cel care vrea sa-l lase orb,
sunt teribil oripilez orice oribil teribilist (?)
mintea mea e un mixer de idei bolnave ,
shi nu sunt medicamente pentru astfel de probleme grave.
a debita bazaconii pe drum e tot ce fac acum,
caci ideile bune sunt alea nascute din fum.
iar eu rad la tot ceea ce gaseshti tu de plans,
in conditzii optime pentru compus meciul e strans.
ajunge cu prostiile..
altadata sa nu mai bei atat ca vezi ce faci?
aiurezi..