Atat de frageda, te-asemeni Cu floarea alba de cires, Si ca un inger dintre oameni In calea vietii mele esti. Abia atingi covorul moale, Matasa suna sub picior, Si de la crestet pana-n poale Plutesti ca visul de usor. Din incretirea lungii rochii Rasari ca marmura in loc ... Si-atarna sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc. O vis ferice de iubire, Mireasa blanda din povesti, Nu mai zambi! A ta zambire Mi-arata cat de dulce esti. Cat poti cu-a farmecului noapte Sa-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde soapte, Cu imbratisari de brate reci. De-odata trece-o cugetare, Un val pe ochii tei fierbinti: E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti. ;))