Pe malul unui fluviu, se inalta un strejar falnic. Tinuse piept vanturilor vreme de 100 de ani. Într-o bună zi, o furtuna violenta, l-a trantit la pamant si l-a aruncat în apele învolburate ale fluviului, care l-au purtat catre mare. Copacul a ajuns să zaca pe tarm, unde cresteau niste trestii. S-a minunata cand le-a văzut ramase în picioare, deloc afectate de vanturile puternice.
- Cum ati reusit să infruntati furtuna aceea cumplita? a întrebat copacul. Eu a tinut piept multor vijelii, dar asta a fost prea naprasnica pentru mine.
- Chiar asa, i-a răspuns trestia. in toti acesti ani, ai stat cu încapatanare, în calea vantului, infruntandu-l cu puterea ta uriasa. Ai fost prea mandru ca sa te inclini, cat de putin. Eu, pe de altă parte, cunoscandu-mi slabiciunea, nu m-am împotrivit. Cu cat vantul era mai puternic, cu atat renuntam mai mult la mandria mea, plecandu-mă inaintea lui, asa ca iata-ma, sunt inca aici.